Autor: Andreea P.
Timp Citire: 10 minute
Teme: Cultura si Dans
- Introducere
- Semnificația Kagura
- Despre măștile specifice dansului 🎭
- Poveștile prezentate prin dansul cu masti Kagura
- Dansul Kagura de-a lungul timpului
- Versiunea Iwami Kagura
- Versiunea Izumo Kagura
Introducere
Fiecare cultură are dansurile sale proprii, precum samba pentru Brazilia, faimosul tango pentru Argentina, hula pentru Hawaii, valsul vienez, dansul irlandez ș.a.m.d. Astăzi vă voi prezenta un dans sacru în cultura japoneză, anume dansul cu măști Kagura. ♪┌|∵|┘♪
Kagura, în japoneză, 神楽, înseamnă muzica zeilor, această tradiție având rolul de a distra zeii, fiind un dans executat spre plăcerea lor.

Semnificația Kagura
Kagura este o formă de dans împletit cu teatru care avea rolul de a distra zeii atât vizual, cât și prin muzica live care acompania dansul. Acesta este bazat pe mitologia japoneză și era executat în timpul ceremoniei religioase Shinto.
Fiind bazat pe mitologia japoneză, kagura a fost inspirat de colecția japoneză de mituri și legende numită „Kojiki”. Desigur, cum acest dans era săvârșit în cadrul ceremoniei religioase Shinto, acesta se baza pe povești despre bătălii dintre zei și demoni care apăreau în Kojiki.
Shinto este religia tradițională a Japoniei care presupune venerarea mai multor zei numiți „kami”, de aici responsabilitatea dansatorilor de a distra acești zei prin intermediul dansului cu măști. Această religie are mai multe tipuri de festivale de-a lungul anului, printre care Haru Matsuri, Aki Matsuri, Rei-sai și Shinko-sai.
Kagura nu este o formă fixă de dans, ci a fost adaptată mai multor regiuni din Japonia după ce aceasta s-a extins în toată țara. De exemplu, Iwami Kagura este o formă de Kagura din regiunea Iwami.
Despre măștile specifice dansului 🎭
Cât despre măștile care sunt purtate în timpul dansului Iwami Kagura, acestea sunt făcute dintr-un tip special de hârtie, anume Sekishu washi.
Hârtia a fost produsă pentru prima dată în regiunea Sekishu, de aici și numele ei, dar care acum se numește Iwami. Materialele din care este produsă hârtia sunt arbuști kozo, mitsumata și gampi. Dintre acestea doar kozo și mitsumata sunt cultivate în regiune, în timp ce gampi sunt arbuști sălbatici. Această hârtie este renumită pentru rezistența și durabilitatea sa și a fost chiar recunoscută de către UNESCO drept patrimoniu cultural. În trecut, aceste măști erau făcute din lemn, iar acum, acestea sunt făcute din această hârtie în ateliere de către specialiști, deoarece măștile de lemn erau prea grele și sufocante pentru interpreți.
Măștile din hârtia Sekishu washi sunt realizate prin lipirea de straturi suprapuse de hârtie și durează o lună să fie făcută o singură mască. Și costumele dansatorilor sunt făcute tot manual, durând o lună pentru a fi gata un costum, iar acestea conțin fire de aur și argint cusute. De asemenea, în cadrul dansului sunt folosiți și dragoni făcuți din hârtie care au culori vibrante, iar aceștia sunt realizați în mod similar cu măștile, tot din straturi lipite de hârtie Sekishu washi, plus bambus. 🎋🐉
Aceste măști nu au o simbolistică doar pentru dansul Kagura, ci sunt folosite și de către oameni ca decor, plasate la intrarea în casă pentru a alunga spiritele negative și pentru a aduce prosperitate, așadar având un rol spiritual. Aceste măști portretizează personaje din mitologia japoneză precum Hannya, care este o femeie demon geloasă, masca ei semnificând furie feminină și durere, iar masca are o expresie furioasă, dar când este ținută puțin înclinată aceasta arată tristă; masca Hannya are multiple expresii care se schimbă în funcție de unghi și de cum bate lumina. Alte personaje reprezentate mai sunt Oni, care are colți și două coarne, Ebisu, zeul prosperității, precum și multe altele. Măștile au denumirea de „kaguramen”. 🎭

Poveștile prezentate prin dansul cu masti Kagura
Poveștile care sunt prezentate prin aceste dansuri teatrale au o temă comună și sunt foarte ușor de urmărit. Fiecare se învârte în jurul conceptului cum că demonii cauzează secete și inundații, dar zeii îi pot înfrânge pe aceștia, restabilind echilibrul și prosperitatea.
Poveștile includ personaje precum Ebisu, zeul norocului pentru negustori și pescari, și Orochi, un balaur care este decapitat de către zei. Povestea „Orochi” este printre cele mai populare și mai jucate, fiind despre Yamata-no-Orochi, un balaur care mânca fiicele unui cuplu bătrân; plângându-se de asta lui Susano-no-mikoto, acesta înfrânge balaurul înainte ca acesta să mănânce ultima fiică a cuplului.
Totuși, povestea care stă la baza dansului Kagura este despre zeița soarelui, Amaterasu Omikami, care se ascunde într-o peșteră numită Ama-no-Iwato, iar mai mulți zei și zeițe, printre care și Ame-no-Uzume, zeița zorilor și a veseliei, dansează și redau muzică pentru a o determina să iasă și să lumineze lumea din nou.
Dansul Kagura de-a lungul timpului
De pe vremuri până azi, tradiția acestui dans s-a mai schimbat în moduri subtile, precum persoanele care pot executa acest dans. Dacă pe vremuri dansul Kagura putea fi făcut de către preoții de lăcaș și participanți, deoarece dansul era strâns legat de religia Shinto, acum acest dans, în varianta Iwami Kagura, poate fi făcut de către rezidenți locali, care practică acest dans pentru a aduce culoare și voie bună, acest lucru însemnând că dansul nu mai este atât de legat de religie, dar păstrează o simbolistică importantă.
Dacă înainte acest dans era făcut pentru a distra zeii, acum este făcut și pentru a încânta lumea, pentru a-i surprinde pe ceilalți. Desigur, în acea regiune, Iwami, oamenii sunt învățați cu dansul încă de mici datorită expunerii foarte mari pe care o au la acesta. În regiunea Iwami, varianta lor de Kagura nu mai este atât de rară încât este jucată în fiecare weekend de către oamenii din acea zonă, fiind o variantă care este întâlnită mai des, dar care își păstrează totuși spiritualitatea. Aceste variante mai teatrale se numesc „sato kagura”, dar există și multe variante tradiționale ritualice precum dansurile mikagura.
Așadar, fiecare versiune regională este diferită în funcție de deschiderea către public, existând atât versiuni teatrale libere, cât și versiuni care au rămas strict religioase și sacre.

Versiunea Iwami Kagura
Dintre toate tipurile regionale de Kagura, Iwami Kagura este cea mai populară și cea mai diferită, fiind unică datorită extravaganței performanței, fiind cea mai accesibilă dintre variantele Kagura, care sunt de obicei sacre și exclusive.
Iwami Kagura a devenit parte dintr-o cultură de care se poate bucura toată lumea. A incorporat costume extravagante în culori vibrante, mașini de fum, elemente pirotehnice, totul pentru a contribui la reconstituirea poveștilor într-o manieră captivantă care să distreze lumea.
Dacă Kagura era un ritual religios, Iwami Kagura a devenit un obicei în cultura modernă a japonezilor, ținând astfel de spectacole contra-cost în numeroase locații unde participanții au voie să bea sau să mănânce snacks. Totuși, atunci când dansul este ținut într-un altar, este politicos să faci o plecăciune și să îți dai jos pantofii înainte să pășești în altar, iar altă regulă care ține de politețe este să îți ajustezi poziția pentru persoanele care vin, pentru a nu împiedica priveliștea nimănui și pentru a face loc celorlalți. Datorită faptului că a fost interzisă kagura făcută de către preoții Shinto, localnicii au preluat această tradiție, s-au asigurat că va rămâne în continuare sub formă de divertisment cultural.
Întrebarea este: oare este un lucru bun sau rău această generalizare, deschidere a tradiției?
După cum văd eu lucrurile, deschiderea aceasta a tradițiilor face ca acestea să fie adoptate de cât mai multă lume, fapt ce răspândește cultura și o modernizează pentru a se adapta timpurilor. Tradițiile nu rezistă întotdeauna, dar în acest fel ele sunt păstrate deoarece sunt adaptate vremurilor, iar nevoia de schimbare și deschidere care se resimte odată cu trecerea timpului este ceea ce determină ajustarea sau dispariția tradițiilor. Tu, cititorule, ce opinie ai? Scrie-ne gândurile tale.
Iwami Kagura este o tradiție care a supraviețuit și de care se bucură un număr grandios de oameni, ceea ce este îmbucurător. Datorită acestei adaptări, Iwami Kagura are și un ritm mai alert față de celelalte tipuri de Kagura, fiind pus în scenă în două stiluri, rokuchoshi și hachichoshi. Acompaniamentul muzical se realizează cu ajutorul unor instrumente precum: o tobă mică (kodaiko), o tobă mare (odaiko), flaut (yokobue) și chimval (chochigane). Interpreții kagura se diferențiază în două categorii: maikata, cei care dansează și poartă costume, și hayashikata, cei care folosesc instrumente muzicale.
Versiunea Izumo Kagura
Pe lângă Iwami Kagura, o altă formă populară de kagura este Izumo Kagura, care este caracteristică zonei Izumo, și care are trei părți: shichiza, shikisanba și shinno.
În acest ritual, prima parte, shichiza, are rolul de a purifica zona în care se efectuează ritualul. În fiecare toamnă, ritualul tradițional Izuma Kagura este îndeplinit cu scopul de a oferi jertfă zeului pentru prosperitate. Acest ritual poate să dureze foarte mult, extinzându-se până seara, când este numit „yokagura”. Izumo Kagura are particularitățile sale în materie de pregătiri, executare și organizare.
Prima parte, shichiza, care are rolul de purificare, este, și ea, alcătuită din mai multe părți: shiokiyome, shihoken, yaotome și kanjo, care au rolul de a da startul ritualului într-o manieră pură, curată. A doua parte, shikisanba, este alcătuită, la rândul ei, din trei părți: okina, chitose și sanbaso, ultima devenind o formă foarte populară de dans în rândul copiilor. Ultima parte, shinno, conține dansuri bazate pe mitologia din Kojiki și Nihon Shoki, precum Kuniyuzuri, Yamata-no-Orochi și Hinomisaki.
În contrast cu Iwami Kagura, această versiune, Izumo Kagura, încă folosește măști de lemn pentru interpreți, în loc de hârtie washi, care este folosită pentru Iwami Kagura. Măștile din lemn sunt sculptate, finisate, pictate, și le este atașat și păr pentru o bună reprezentare a personajelor.
Una dintre cele mai jucate povești este Yamata-no-Orochi, care are versiuni diferite în Izumo Kagura. Alte povești sunt: Yama-no-kami, despre zeul munților, Kohjin, care este bazat pe Kuniyuzuri Shinwa, Yato, Tamura și Hinomisaki.

Mitologia din Kojiki și interpretările bazate pe aceasta merită cunoscute și sunt o parte importantă din cultura japoneză, localnicii crescând cu ele încă de mici, iar munca depusă pentru costume fiind fascinantă, încadrându-se la rang de artă.
Este fascinant cum tradiția Kagura a rezistat de-a lungul timpului și are adaptări diferite în funcție de fiecare regiune, fiecare experimentând o versiune unică de Kagura, localnicii nu numai adoptând această sacră tradiție, ci și lăsându-și amprenta asupra ei și contribuind la aceasta prin realizarea de măști, costume, dragoni, și alte elemente care alcătuiesc dansul. 🎭🐉
Ție, cititorule, ce versiune de Kagura sau poveste ți se pare cea mai interesantă?