Titlu: Shinrin-yoku: Arta japoneza a bailor de padure
Autori: Hector Garcia (Kirai) si Francesc Miralles
Pret: 20-23RON
Elefant
Carturesti
Google Books 😉
Liniste si armonie. Asta mi-a oferit aceasta carte. Cred ca pur si simplu s-a potrivit cu acest moment in viata mea, pentru ca am lasat aceasta carte sa ma inspire in toate felurile (pe care eu le consider bune).
Cartea este scrisa de aceeasi autori care au scris faimoasa carte „Ikigai” (pe care am cumparat-o, am rasfoit-o si apoi am dat-o cadou mamei mele pentru ca am crezut ca pur si simplu i v-a schimba viata – aflati la finalul articolului ce a avut mama de spus despre Ikigai ).
Un Imn Verde
Iubirea si importanta naturii in cultura japoneza sunt
prezente chiar si in imnul national, care contine
aceste versuri:
„Pana cand pietrele se vor transforma in roci erodate si pe ele
va creste muschi din abundenta.”
(pag 20)
Cartea e impartita in mici capitole care ATACA shinrin-yoku, precum si alte filozofii japoneze, dintr-un punct de vedere academic. Cei 2 autori aduc numeroase dovezi pentru care ar trebui sa ne caram (asa ma simt eu cateodata cand ma conving sa nu mai lucrez in fata unui ecran -_- ) intr-o padure si sa ne plimbam fara vreun scop anume in minte (ei il numesc Mindfulness in aer liber).
Ceva stiintific ce am invatat (si mi-a ramas in minte): Experimente medicale au aratat ca expunerea la natura sporesc activitatea celulelor NK (natural killers) care ajuta la combaterea cancerului.
Pe ici si colo, raspandit prin shinrin-yoku, vei gasi si mici povestioare fermecate adunate din folclor sau legende istorice despre Buddha sau Siddhartha Gautama. Aceste povestioare contribuie cu doza perfecta de spiritualitate pentru a condimenta lectura si a te inspira sa mai citesti inca O PAGINA.
Povestea mea preferata o gasiti la pagina 46 a cartii si se intituleaza, „Hanasaka jiisan. Batranul care facea copacii uscati sa infloreasca„. Am salvat paginile care contineau povestea si le-am inclus in aceasta postare. Da-i povestii o geana, ca merita.
Limbajul acestei carti este unul foarte prietenos, lipsit de orice aroganta academica si termene pompoase. Nu e de mirare ca baietii au reusit sa atinga inimile a multor milioane de oameni cu ajutorul cartilor lor.
Eu o citeam in fiecare dimineata cand luam autobuzul 123 inspre lucru. Cuvintele autorului se contopeau cu surdina animata a Bucurestiului si ma ajutau sa transform zgomotele diminetii intr-un placut dans de sunete. In cele 2 saptamani care mi-au luat sa parcurg cartea, va zic sincer, am inceput sa citesc din ce in ce mai putine pagini spre final ca sa nu se termine cartea asa repede (o parte din mine credea ca odata cu finalul cartii va pleca si armonia care a adus-o in diminetiile mele – m-am inselat hehehe).
Shinrin-yoku a devenit atat de raspandit in Japonia (si acceptat de ministerul sanatatii) incat a merge la un shinrin-yoku este o activitate pe care oamenii o fac. Nu numai asta, dar sunt si companii care includ in asigurarea de sanatate a angajatiilor lor iesiri shinrin-yoku in padurile din jurul orasului!
Am sa inchei acest articol despre arta japoneza a bailor de padure printr-un citat a lui Alan Watts pe care puteti si voi sa il gasiti in carte:
„Tu nu ai venit in aceasta lume
Tu ai aparut in aceasta lume ca un val in ocean
Tu nu esti un strain aici.”
(Alan Watts)
Daca ti-a placut acest articol impartaseste-l cu un prieten. Cine stie, poate ajunge si el sa isi cumpere un difuzor de uleiuri esentiale ca si mine hahaha.
p.s. Mama m-a sunat cat timp citea cartea si s-a folosit de un pasaj din aceasta pentru a-mi atrage atentia asupra directiei mele in viata. A fost cel mai „mama” lucru pe care putea sa il faca? Eu spun ca da.
Japonezii Urbani 