Autor: M.B.
Timp Citire: 7 minute
Teme: Istorie si Cultura
Cuprins (apasati pentru a merge la partea respectiva):
- Stemele Japoniei si Istoria lor
- Semnificatie si scriere
- Originea Stemelor „Kamon”
- Istoria din Spatele Stemelor
- Cele mai recunoscute si importante steme
- Kamon in Modernitate
Stemele Japoniei și istoria lor
Conceptul de simbol este strâns legat de percepția noastră umană a realității deoarece ne ghidăm instinctiv după simboluri, elementele naturale ce ne înconjoară prind sensuri noi și formează legături ce îndură testul timpului. Din antichitate omul a confecționat astfel de imagini și sensuri, fie ele asociate cu trăiri, valori sau credințe, care au fost mereu insuflate cu o tentă personală la început pentru ca mai apoi să ia amploare și să influențeze societăți și popoare întregi. Aceste practici există și în „Țara Soarelui Răsare” la un nivel extraordinar de avansat, iar cu acest articol voi încerca să vă introduc în uimitoarea lume a Stemelor Japoneze „Kamon”.
Semnificatie si scriere
Stema, emblema sau blazonul reprezintă un fel de semn convențional distinctiv care ajută privitorul să discearnă identitatea unei persoane, țări, organizații etc.; aceste semne japoneze se aseamănă mult în funcție și sunt convins că le-ați mai observat dacă sunteți pasionat de cultura niponă, însă ele conțin semnificații mult mai adânci și au o istorie foarte interesantă care depășește limitele semnelor europene obișnuite.
Pentru a putea înțelege unicitatea de care beneficiază această tradiție niponă, este necesar întâi să deslușim semnificația termenului de „kamon”. Acesta este scris cu următoarele kanji-uri(sistemul de scriere iconografic japonez originar în China): kamon = 家紋 care înseamnă familie și model sau stemă. Se mai poate scrie și ca mon (紋) monshō (紋章) sau mondokoro (紋所). Toate sunt aproximativ pe aceeași linie și au semnificații identice care trimit spre stema de familie japoneză care putea să fie un simbol geometric, alte simboluri inspirate din natură, credințe etc.
Acest concept nu este nou sub nicio formă existând și în Europa, dar se diferențiază destul de aparent atunci când le comparăm. Spre exemplu, stemele de familie în Europa sunt ceva ce doar anumite case nobile sau indivizi precum lorzi sau baroni își permiteau să aibă, reprezentând autoritatea, puterea și sângele nobil ce le curgea prin vene. În schimb, în Japonia ajung la tot poporul mai mult ca un buletin sau card de identificare feudal. Astfel, aceste „kamon” suferă multe schimbări și dau naștere unor sisteme ierarhice foarte interesante din punct de vedere istoric și social.
Originea Stemelor „Kamon”
Cea mai răspândită teorie pentru apariția stemelor în Japonia își are originea în Perioada Heian (794-1185) când triburile japoneze se unifică pentru prima dată și stabilesc capitala la Kyoto. Acolo, persoane de rang înalt „Kuge” precum Saneyoshi Tokudaiji, nobil de curte în a doua jumătate a perioadei Heian care a întemeiat și templul „Tokudai-ji”, încep să își personalizeze carele cu boi. Erau folosite mai mult pentru transportul confortabil al nobililor fiind mai degrabă asemănătoare cu o caleașcă. Pentru a se diferenția de alte familii sau de clasele inferioare cum ar fi comercianții sau fermierii, nobilimea imprimă pe carele sale o stemă unică, stemă care devine mai târziu simbolul familiei și al liniei lor de sânge.
O stradă cu importanță istorică este „Miyako-oji”, unde multe personalități se plimbau pentru a expune noile steme și a își etala autoritatea.
O altă teorie interesantă este una care vine din perioada Nara (710-794) și trimite la ideea că simbolurile ce se regăseau pe vesela, mobilierul sau obiectele utilizate de nobilime în scop decorativ au devenit mai târziu „kamon”. Istoricii însă nu sunt siguri dacă este doar o coincidență sau chiar au suferit o astfel de tranziție spre steme de familie, dovezile nefiind clare.
Istoria din spatele stemelor
De la apariția lor sigură în perioada Heian, putem împărți istoria stemelor japoneze în câteva etape de utilizare: perioada Kamakura/Sengoku; perioada Edo; perioada Meiji și perioada în care ne aflăm astăzi, sau cea modernă, așa că haide să le explorăm pe rând!
Perioada Kamakura și Sengoku(1185-1615) reprezintă o eră plină de conflict și schimbări teritoriale pentru tărâmul nipon deoarece luptătorii samurai care trebuiau să fie doar gardieni ai liniei imperiale adună putere, răstoarnă nobilimea și instaurează primul Shogunat (guvern în regim militar condus de un Shogun denumit și „bakufu”) condus de ei înșiși. Problema aici a fost faptul că Japonia a devenit împărțită între cei mai puternici samurai, începând astfel luptele pentru controlul absolut care au tinut aproximativ 148 de ani. În această durată de timp renumită ca și „perioada statelor de război” apare o nevoie imediată a combatanților de a își diferenția trupele de către inamici. Metoda inițială ce a fost implementată era destul de simplă – steaguri de culori diferite, mai exact roșu și alb. Totuși, inamicii fiind numeroși, această metodă se dovedește a fi insuficientă; generalii atunci iau decizia de a imprima pe steaguri stemele familiei sau clanului lor. Stemele erau puse nu numai pe steaguri ci și pe armură, arme și ustensile. Așa iau naștere cele mai clasice și importante „kamon” din istoria Japoniei precum stema lui Tokugawa Ieyasu sau Oda Nobunaga.
Perioada Edo(1603-1868) este așa numita eră de pace și prosperitate condusă de familia Tokugawa, de asemenea și ultima perioadă în care samuraii mai există. Aici stemele „kamon” joacă un rol foarte diferit. Societatea japoneză atunci era împărțită în mai multe roluri și poziții, iar „kamon” erau utilizate în mare parte ca un indicator al clasei sociale, meseriei sau pur și simplu identității deoarece numele de familii nu existau decât în nobilime.
În această perioadă puterea stemelor a început să scadă permițând și altor clase sociale să dețină unul (și nu doar samuraii) Așadar, clasele erau împărțite în: samurai, fermieri, meșteșugari și comercianți. Scopul reprezentat de „kamon” era diferit pentru fiecare clasă socială: pentru samurai era un semn de autoritate și putere; pentru fermieri era semnul folosit pentru a dovedi deținerea proprietății și ca element de modă; pentru meșteșugari semnul „kamon” servea drept garanție, brand și calitatea produsă de aceștia iar pentru comercianți stema de familie era utilizată pentru a identifica magazinele și caravanele lor.
Perioada Meiji(1868-1912) reprezintă încheierea regimului militar condus de shogun și reinstituirea liniei imperiale, fapt ce duce la titlul oficial al acestei ere și anume „Restaurația Meiji”. Capitala este oficial stabilită la Edo și redenumită Tokyo („Capitala de Est”), iar granițele se redeschid. De asemenea, religia oficială devine shinto-ismul și este separată prin lege de budism. În această perioada Japonia intră într-o evoluție rapidă și preia multe elemente vestice – precum dreptul la numele de familie , care înainte era rezervat doar pentru samurai și nobili. Acum că toată lumea avea un nume de familie, valoarea și unicitatea stemei „kamon” crește abundent. Până și oamenii care nu își stabiliseră un „kamon” o făceau acum împreună cu un nume de familie pentru a-și solidifica identitatea și statutul în noua societate japoneză. Stema era folosită în această perioada mai ales pe haine și morminte.
Perioada contemporană sau postmodernă în care ne regăsim nu mai acomodează atât de mult utilizarea în scopuri legale ale stemei „kamon”. Spre exemplu, căsătoria japoneză presupune preluarea numelui de familie al unuia dintre parteneri, și tradiția este ca odată ce preiei numele, preiei și stema familiei respective, acestea fiind văzute ca un set de identitate. Numele este păstrat în registrul legal însă „kamon”-urile nu sunt îndosariate legal nicăieri, ducându-ne la următoarea situatie : mulți japonezi au uitat stema lor de familie originală sau au înlocuit-o în timp, acest obicei fiind văzut cam învechit. Totuși, Japonia este plină de simbolism iar stemele de familie nu s-au dus absolut nicăieri ci doar și-au schimbat scopul, precum vom vedea mai târziu.
Cele mai recunoscute si importante steme
În perioada Sengoku, unde stemele erau utilizate profund ca semne de putere și autoritate, iau naștere unele dintre cele mai recunoscute și simbolice „kamon”-uri pentru tărâmul nipon. În această tumultoasă eră de conflict există 3 lorzi samurai care se diferențiază prin caracterul, spiritul de luptă aprig și ingeniozitatea lor: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu. Stemele lor rămân până în ziua de astăzi cele mai folosite și vitale pentru Japonia și fiecare în parte este structurată cu simbolismul ei, așa că haide să le descifrăm!
Oda Nobunaga, supranumit și „Demonul” este fără exagerare cel mai recunoscut lord războinic din istoria Japoniei. Își câștigă porecla după nenumărate victorii la rând, fiind foarte aproape de a unifica Japonia. Acesta este trădat de subordonatul său Akechi Mitsuhide care își trimite cei 13.000 de samurai spre templul „Honno-Ji” unde se afla Nobunaga fără apărare. Din nefericire este răpus de forțele lui Mitsuhide, care preia conducerea pentru 13 zile, până când este prins și ucis de către Toyotomi Hideyoshi ( lordul de război subordonat și loial lui Oda).
Nobunaga, în timpul conducerii sale de războinic a reușit să adune nu doar o stemă de familie, ci 7, dintre care multe erau cucerite sau i se oferiseră în formă de supunere: Agehacho, Eiraku Tsuho, Gozan no Kiri, Maru-Nibikiryo, Jyurokuyo-Giku, Mumoji și cea mai importantă Oda Mokko, sau mai bine zis stema principală al clanului Oda.
Agehacho Kamon
Agehacho este stema luată de la clanul Heike, una dintre primele familii care adună putere în Japonia și pornesc linia de samurai. Acestă stemă este modelată după fluturele-rândunică japonez, de o culoare vividă și mărime impresionantă, care reprezintă finețea și naturalețea purtătorului.
Eiraku Tsuho Kamon
Eiraku Tsuho este o stemă care era utilizată mai mult ca un simbol al banului. Provine de la dinastia Ming din China și este folosită până în perioada de început a erei Edo. Oda Nobunaga a introdus multe politici economice, iar această stemă a fost un simbol al averii și măsurilor sale.
Gozan no Kiri Kamon
Gozan no Kiri sau stema de autoritate supremă a fost un dar de la familia imperială a ultimului shogun din perioada Muromachi. După moartea lui Nobunaga, care o utiliza pentru a dovedi că este în control administrativ, Toyotomi Hideyoshi o preia ca stemă principală a clanului său. În perioada Meiji, stema devine oficial simbolul guvernului japonez. Stema este compusă din planta de paulownia, aceasta fiind asociată cu longevitatea și ciclul nașterii și morții (în Japonia, la nașterea unei fiice, se obișnuiește să plantezi un copac paulownia pentru protecție și noroc) – având 5-7-5 flori deasupra, astfel intrând în categoria de „kamon” florale.
Maru-Nibikiryo Kamon
Maru-Nibikiryo este mai mult o stemă geometrică și provine tot din perioada Muromachi. O stemă simplă utilizată mai mult în scop de război, cele două linii ce pătrund cercul reprezentând spiritul și puterea. Era favorizată de samurai, iar Nobunaga o folosea pe câmpul de luptă.
Denumită și Kikumon este stema națională a Japoniei
Jyurokuyo-Giku sau stema crizantemă imperială, a fost un cadou pentru Nobunaga de la împăratul Shoshu. Este modelată după floarea de crizantemă cu formă de soare și este în prezent stema națională a Japoniei (se poate găsi pe pașaport sau oricare alt act oficial japonez). Face parte din categoria de „kamon” florale, dar este în contrast cu stema guvernului japonez de paulownia.
Mumoji Kamon
Mumoji este cea mai simplă stemă din repertoriul lui Nobunaga. Ea provine din înțelepciunea și lecțiile zen. Aceasta este un simbol de pace interioară și se traduce ca „nimic” sau „nul”.
Oda Mokko Kamon
Oda Mokko sau stema clanului Oda este tot un „kamon” de natură florală dar provine de la tatăl său, Oda Nobuhide, care și el la rândul lui a primit-o de la lordul provinciei Owari unde se născuse. Baza acestui „kamon” vine de la stema Mokou-Mon a dinastiei Tang din China. Stema oficială a lui Oda Nobunaga este în top 5 cele mai folosite steme în Japonia până și în ziua de azi.
Taiko Giri Kamon
Toyotomi Hideyoshi este lordul care îl răzbună pe Nobunaga și îl omoară pe Akechi Mitsuhide. Drept succesorul lui Oda, acesta unifică pentru prima dată în istorie Japonia și construiește castelul Osaka.
Acesta preia stema Gozan no Kiri de la Nobunaga pentru clanul său, însă în timp creează una nouă pentru poziția sa de „Taiko” (tatăl sfătuitorului imperial). Stema se numește Taiko Giri și este o plantă de paulownia modificată. Hideyoshi oferă stema Gozan no Kiri mai multor familii pentru ajutorul oferit în luptă, de aceea raritatea ei scade, la fel și valoarea, motiv pentru confecționarea ultimului „kamon” (era și un om care iubea lucrurile rare și extravagante deci vă imaginați că nu se mai putea).
Mistuba-Aoi Kamon
Tokugawa Ieyasu este lordul care stabilește practic cel mai longeviv shogunat – 265 de ani – și anume shogunatul Edo. Datorită istețimii sale reușește să pună bazele pentru cea mai lungă perioadă de prosperitate și pace din istoria Japoniei. Acesta era renumit pentru recompensele oferite războinicilor săi,precum „kamon”-uri, pe lângă seturi de ceai, decorațiuni și veselă (lucruri pentru care ce-i drept chiar merită să îți riști viața). Diferența dintre el și ceilalți doi lorzi este că Ieyasu rămâne loial unei singure steme de familie, pe care urmașii lui o utilizează generații întregi.
„Kamon”-ul folosit de aceasta se numește Mitsuba-Aoi , tradus „Cele 3 frunze de nalbă”. Nalba este o plantă ce se poate găsi peste tot în Japonia, o plantă comună asemănătoare cu o buruiană chiar.
Deci, de ce Tokugawa folosește o astfel de plantă pentru simbolul clanului său? De ce refuză stemele imperiale atunci când ajunge la putere? Vedeți voi, Tokugawa Ieyasu este considerat cel mai deștept conducător și politician din istoria japoneză, deoarece nimic din ce a făcut nu a fost întâmplător, lăsând astfel în urma sa o fundație atât de solidă încât generează cea mai faimoasă și recunoscută perioadă istorică. Planta de nalbă simbolizează unificarea tărâmului nipon, nefiind specifică vreunei regiuni sau tradiții, cultivând rădăcini adânci și puternice precum ale clanului său. Încă o mișcare inteligentă este permiterea oamenilor să utilizeze stemele imperiale pe bunul plac, subminând autoritatea lor și crescând valoarea și unicitatea stemei sale. În prezent putem observa stema Mitsuba-Aoi peste tot în Japonia, de la sigle pe acoperișuri tradiționale, la temple, la castele, la îmbrăcăminte și ustensile și mult mai mult de atât.
Kamon in Modernitate
Acum că v-am expus concret istoria bogată și cele mai importante steme „kamon”, probabil vă gândiți cum se regăsesc astăzi în cultura niponă. Aceste steme au preluat acum mai mult sensul de artă și decorațiune, modă și reîmprospătarea tradiționalismului. Există 6 mari categorii de „kamon”: plante, animale, fenomene naturale, vehicule, vase și modele geometrice/designuri artistice. Dintre aceste categorii reies cele 5 cele mai utilizate „kamon” din perioada modernă și anume: Fuji-Mon (Stema Florii de Glicină); Kiri-Mon (Stema Florii de Paulownia); Takanoha-Mon (Stema Penelor de Șoim); Mokou-Mon (Stema lui Oda Nobunaga) și Katabami-Mon (Stema de Trifoi).
Pe lângă cele enumerate mai sus există artiști moderni care duc mai departe arta compunerii și inscripționării de „kamon”, mai exact un proces nou care se numește „Kyo-Gen” ce implică design grafic digital extrem de minuțios. Acești artiști se numesc „Monsho Uwaeshi”, iar Shoryu Hatoba este unul dintre ei. El și fiul său se ocupă de design-uri inedite care pot fi descrise doar ca o ciocnire dintre tradiție și vechile modele, cu incredibilele posibilități tehnologice. Aceștia elevează procesul de „kamon” într-o cu totul altă dimensiune. Meseria și munca depusă pentru a readuce la viață forma de artă a stemelor de familie reprezintă un proces deosebit de modernizare a tradiției, o muncă chiar pe cale de dispariție.
Kamon modern produs de Shoryu Hatoba
Dacă totuși ajungeți în Japonia și doriți să încercați niște activități interesante ce implică steme de familie, Kyoto este locul perfect pentru a face asta. Aici vă puteți personaliza kimono-ul sau haori-ul (îmbrăcăminte japoneză tradițională) cu un „kamon” la alegere. Mulți străini decid să își aleagă și ei o stemă atunci când se mută în Japonia, deci nu văd de ce nu am face și noi la fel. Design-urile „kamon” sunt privite ca artă și modă în societatea curentă și apar frecvent în cultura pop, de la anime și filme la manga și trupe de muzică.
Tobă „Taiko” marcată cu stema clanului Nagao și „Sharingan” din populara serie anime „Naruto”
O altă activitate este să cumpărați stickere decorative cu stemele preferate pentru laptop sau carnețele sau, ceva mai practic ar fi, să participați la un atelier de inscripționare în Kyoto, unde puteți imprima „kamon” pe diverse produse precum veselă, bețigașe, haine etc.
Concluzionând, sper că v-am putut ajuta să înțelegeți originea, istoria lungă și personajele care au influențat masiv aceste părți indispensabile ale culturii japoneze, cu atât mai mult sper că v-am putut face să apreciați frumusețea și simbolismul din spatele acestor steme de familie în speranța că dacă cumva ajungeți în Japonia, veți ști clar cu se mănâncă!
Japonezii Urbani 