Autor: Andreea
Timp Citire: 9 minute
Tema: Cultură
De haiku cu siguranță ai auzit, fiind o formă de poezie foarte populară, dar oare de zuihitsu știi? Cunoști care sunt particularitățile unui haiku, cum poți să scrii o astfel de poezie?
Este necesară o scurtă definiție a acestor două concepte pentru a prezenta mai apoi specificitățile fiecăreia, așadar aflăm că haiku este un gen de poezie cu o structură fixă a silabelor, ceea ce îl face ușor de recunoscut, iar zuihitsu este un gen literar care cuprinde și poezia și care este reprezentat de fluxul conștiinței ca tehnică de scriere.
Continuă să citești mai mult și folosește cuprinsul pentru a afla detalii despre cum au apărut aceste genuri literare, care sunt particularitățile lor, cum le poți recunoaște, și cum poți scrie și tu în aceeași manieră.
Ce este un haiku
Prima dată vom vorbi despre haiku deoarece este un gen de poezie care a crescut în popularitate printre cititori și printre scriitori. Sunt sigură că în cadrul cursurilor literare este un subiect sau un exercițiu nelipsit deoarece a devenit o parte importantă din cunoașterea despre literatură la nivel global.
Structura poeziei haiku
Haiku are o formă specifică, anume 3 versuri cu 5-7-5 silabe fiecare, în total 17 silabe. Deci, întotdeauna primul vers va avea 5 silabe, al doilea va avea 7 silabe, iar al treilea va avea 5 silabe, precum primul, ceea ce îi oferă circularitate poeziei. Acest tip de poezie nu are rimă, iar limbajul este unul simplu și descrie scene specifice pe care ți le poți imagina cu ușurință. De obicei tema este natura sau lumea înconjurătoare, fiind un tip de poezie care pune accent pe tradiție. Poezia haiku conține de regulă o imagine care arată anotimpul și are subiecte diverse din sfera lucrurilor din natură.
Haiku demonstrează că nu este nevoie de multe cuvinte pentru a-ți putea imagina o scenă vizuală foarte descriptivă. Simplitatea poeziei lasă loc imaginației și ajută în generarea unei imagini foarte clare. Acest exercițiu de imaginație și de a descrie prin cuvinte simple și scurte este ajutat și de faptul că tematica poeziilor este lumea care ne înconjoară, ceea ce oferă inspirație și, desigur, este mai ușor să descrii și să îți imaginezi un peisaj pe care l-ai văzut deja o dată sau de mai multe ori.
Simplitatea și naturalețea poeziei este dată și de faptul că nu se folosesc rime, ceea ce oferă o anumită autenticitate versurilor. În acest fel nu pare că versurile sunt așezate pe foaie cu mare atenție și meticulozitate, ci arată ca o povestire orală, rostită pentru a captura un moment, un gând, sau pentru a împărtăși un moment special cu altă persoană.
Exemplu de poezie haiku
Un exemplu de haiku în limba română semnat de Șerban Codrin și preluat de pe blogul „Un haiku pe săptămână” este:
„în echilibru –
ace căzând uscate
pe muguri de brad”
Poezia aceasta reprezintă exact un tablou tradițional al naturii după cum se utilizează frecvent în poezia haiku. Avem atât elemente vizuale: ace uscate, muguri de brad, cât și elemente auditive precum acele uscate căzând pe muguri. Aceste două tipuri de elemente se intersectează de obicei în poezia haiku pentru a contura un tablou complet în cât mai puține cuvinte. Această juxtapunere este des întâlnită în poeziile haiku, iar acestea sunt separate de obicei printr-un semn de punctuație precum o liniuță pentru a delimita cele două cadre diferite și a face trecerea între ele, permițând cititorului să facă conexiunea între ele.
Cum se traduc poeziile haiku
Desigur, traducerea poeziilor haiku este dificilă datorită faptului că înțelesul de bază și sensul versurilor și a poeziei ca întreg trebuie păstrat, iar acest lucru este greu de făcut datorită silabelor fixe pe care versurile ar trebui să le mențină. Pentru a putea păstra imaginea creată de autor, deseori traducătorii sacrifică formula 5-7-5 a silabelor tocmai pentru a putea reda același sentiment pe care autorul a vrut să-l transmită prin imagini și sunete. În multe poezii haiku peisajele și sunetele se îmbină pentru a ajunge la o concluzie, anume sentimentele pe care le evocă în acel moment, care completează și încheie poezia.
Temele tratate în poezia haiku
Este de reținut faptul că poezia haiku nu este întotdeauna veselă, iar peisajul portretizat poate varia de la frumusețe, bucurie, etern, efemer, patos, la singurătate, dezolare, melancolie, nimicnicie. Așadar, haiku transformă prin cuvinte sentimente umane în peisaje din natură pentru a interpune cititorii în acel moment în timp și în aceeași stare de spirit.
Ce este zuihitsu
Zuihitsu, pe de altă parte, este un gen literar nipon care se traduce drept „a urma pensula” pentru că tehnica de scriere folosită se referă la a da frâu liber gândurilor și a le lăsa să curgă fără un plan bine definit de așezare a ideilor în pagină. Dacă haiku are libertatea lipsei rimei dar constrângerea unui număr specific de versuri, zuihitsu nu are asemenea limitări și urmează o traiectorie naturală de scriere.
Structura zuihitsu
Această formă literară este alcătuită din poezii, eseuri personale, note fragmentare, observații, care sunt realizate printr-o juxtapunere de idei, imagini și text și caracterizate de spontaneitate, neavând o structură anume, urmărind un flux al conștiinței. Așadar, zuihitsu reprezintă așezarea ideilor, a observațiilor și a gândurilor pe foaie exact așa cum vin: spontane, amestecate, întrerupte, un amalgam de concepte.
Istoria zuihitsu
Zuihitsu a apărut în anul 1002 d.Hr. când Sei Shōnagon a scris „Makura no Sōshi” („Cartea de căpătâi”) în care a inclus o colecție de reflecții de pe vremea când era doamnă de curte a împărătesei Fujiwara no Teishi. Cartea reprezintă o colecție de eseuri, narațiuni, poezii, liste, descrieri, gânduri adunate din viața ei de zi cu zi care nu au foarte multă legătură unele cu altele dar care reprezintă autoarea și viața ei din acea perioadă.
Teme regăsite în zuihitsu
A urmat un nou val de popularitate a genului literar zuihitsu câteva secole mai târziu atunci când mulți intelectuali au ales să trăiască dominați de un stil de viață opus libertinajului care se caracterizează prin abstinență. Așadar, trăind în izolare, au ales să scrie zuihitsu tratând teme inspirate din gândurile și viziunile lor asupra vieții, criticându-i pe contemporanii lor care trăiau, după cum considerau ei, în degenerare, dar reflectând și asupra efemerității lumii materiale. De aici se conturează și o temă predominantă în zuihitsu, aceea a vieții aristocratice cu defectele sale, dar și a dezolării lumii și a oamenilor. Lucrările care conțin și poezie adesea reflectă asupra subiectelor tradiționale japoneze precum natura și anotimpurile.
Concluzia pe care o putem trage din informațiile de mai sus este că zuihitsu este o formă intimă de a-ți așeza gândurile pe foaie deoarece cele mai întunecate și mai adânci nemulțumiri pot ieși la suprafață ca o eliberare și o confirmare a ceea ce simți. Arta se naște din ce știm și ce simțim, iar zuihitsu nu este diferit. Despre ce să scriem dacă nu despre viziunea noastră asupra lumii din jur?
Cum putem scrie haiku și zuihitsu
Dacă ai scris vreodată în jurnal sau pe blog, deja ai o idee despre cum se compune un zuihitsu. Dacă vrei să faci un exercițiu de scriere, lasă-ți gândurile să curgă și notează-le așa cum vin. Compune câteva pagini alcătuite din narațiuni despre ziua ta, descrierea unui moment care ți-a rămas în minte, o poezie care ți-a venit pe moment despre un subiect drag ție, o listă cu un subiect la întâmplare care ți-a fost în minte de curând. Zuihitsu este despre a-ți da libertate, a-ți lăsa ideile să se împrăștie peste tot fără o formă sau o ordine anume.
În esență, aceste două genuri literare sunt captivante de urmărit, dar reprezintă și un exercițiu bun de scriere creativă. Nu este nevoie de o cunoaștere complexă a unor structuri de scriere atunci când se încearcă realizarea unui haiku sau a unui zuihitsu. Poți să începi să detaliezi aspecte din viața ta în mai multe forme de scriere pentru a alcătui un zuihitsu, și poți să transpui un moment drag ție sau o imagine pe care ai vrea s-o păstrezi mult timp într-un haiku atât timp cât îi respecți tematica și numărul de silabe. Aceste două genuri implică a lucra cu propriile gânduri și a-ți da libertatea necesară pentru a crea ceva semnificativ desprins din universul interior, ceea ce poate fi pozitiv și estetic, dar și melancolic și dezolant.
Poți asocia zuihitsu cu un colaj format din amintiri, gânduri, experiențe, atât de divers în formă și atât de explicativ și comprehensiv. Acesta reprezintă libertatea de a crea exact așa cum îți vine cel mai natural, fără alte interferențe. Nu îți face griji legat de rimă, stilistică sau artificii literare. În zuihitsu ești doar tu cu convingerile și trăirile tale, creând literatură sub mai multe forme, toate legate ca într-un colaj: piese diferite care nu se leagă între ele, nu sunt cursive, ci sunt suprapuse, dar care alcătuiesc un tablou întreg și prin alăturarea lor creează un tablou și o imagine completă. Poți să îți permiți să fii dezorganizat, să pierzi firul ideilor, să treci la alte subiecte, iar mai apoi să te întorci la cel inițial fără să compromiți procesul scrierii. Tot ce este necesar este persoana ta, foaia, instrumentul de scris și gândurile tale.
Așadar, aceste două genuri literare sunt diferite, dar atât de similare în același timp. Ambele oferă libertate prin lipsa rimei, iar temele sunt predominant tradițional japoneze, punând accent pe natură, iar poezia este o formă de scriere în ambele. Totuși, haiku are o formă specifică a versurilor pe când zuihitsu se bazează pe fluxul conștiinței și scriere liberă, fiind alcătuit și din eseuri și narațiuni.
Pe tine care gen te-a convins să-l încerci primul? Care gen consideri că te ajută să îți exprimi mai clar trăirile?
Japonezii Urbani 