Reprezentări ale experienței feminine în evoluția manga shoujo

La o prima vedere, modul în care este catalogată manga (benzile desenate de origine japoneză) în Japonia poate părea unei audiențe occidentale inutil și confuz, dacă nu chiar dăunător.

Adevărul este că repartizarea fie în categoria shounen (少年, ”băieți”), fie în shoujo (少女, ”fete”) a manga nu urmărește într-atât stilul artei, maniera de exprimare sau genul personajului principal (deși există clișee și caracteristici specifice), cât privește mai ales felul în care reprezintă experiența cititorilor și felul în care ei se pot regăsi în poveste.

(Nu putem uita însă nici de strategiile de vânzări, întrucât multe manga au pornit, în realitate, de la linii de jucării inspirate din gadget-urile eroinelor sau idei de merchandise.)

În acest articol, voi examina rapid schimbările importante din istoria manga shoujo, voi trece în revistă felul în care experiența feminină este reprezentată diferit de-a lungul anilor pentru tinerele japoneze (și pentru adolescenta universală în general) și voi sugera câteva titluri must-read pe care ar trebui să le citești pentru a înțelege mai bine acest gen.

Sper ca, la sfârșitul lecturii, să recunoști cu mai multă ușurință ce definește o manga shoujo, dar și să te încurajeze să explorezi mai mult acest gen, fără să fii influențat de stereotipuri.

Hajimemashou!

---

Istoria Manga Shoujo

Începuturile Manga Shoujo (1950-1960)

Pentru femeile japoneze din secolul XX conceptul de gender nu era văzut la fel de flexibil ca în zilele noastre.

Însă separarea în cele două categorii tradiționale a creat un mediu doar pentru femei în care ele au putut găsi un refugiu și o sursă de exprimare liberă, departe de presiunile sociale rigide ale instituțiilor și familiilor lor.

În perioada postbelică, când manga au început să fie publicate în reviste specializate sau puteau fi citite la prețuri accesibile prin serviciile de împrumut kashihon ya (貸本屋), primele manga dedicate fetelor aveau adesea un ton ușor infantil.

Multe dintre ele ilustrau fete în situații dificile, căutând aprobarea și iubirea figurilor materne. Aceste manga aveau un stil simplu, un ton pedagogic, adesea fără prea multe nuanțe, și se concentrau pe viața fetelor din învățământul gimnazial sau liceal. Interesant este că majoritatea autorilor erau bărbați.

Generația 24-nen-gumi (1970)

În jurul anilor ’70, shoujo se conturează ca un gen propriu-zis căruia îi este atribuită atenția criticilor pe măsură ce mai mulți scriitori femei își fac simțită prezența.

Un nume esențial este 24-nen-gumi (denumirea dată unui grup de scriitoare născute în aceeași generație, în jurul anului 24 al erei Shōwa, după calendarul japonez) care au contribuit la stabilirea standardelor pentru manga shoujo până în ziua de astăzi.

O mutație esențială are loc: protagonistul apare să fie de gen masculin, dar nu imită modelele benzilor shounen în care narațiunea este condusă de aventurile dinamice ale eroului, aici primând în schimb descoperirile minore din viața de zi cu zi ale unui personaj într-un corp emancipat, ca o proiecție feminină care încearcă să scape represiunii.

Ottome-chikku, Boy Love și Dansou: Teme Revoluționare

Continuând trendul, apare un nou sub-gen numit otome-chikku (乙女チック, ”domnișoară, tânără fată”), care ilustrează viața cotidiană a unei adolescente japoneze cu urcușurile și coborâșurile ei.

În final, se concentrează pe obținerea aprobării și validării personalității eroinei din partea partenerului romantic.

Tot prin acest gen, cititoarelor le sunt introduse pentru prima dată în mass-media japoneză concepte ca sexualitatea sau maternitatea într-un mod realistic, dar impregnat de perspectiva subiectivă a protagonistei.

Miza este ca cititoarele să se regăsească în personaje
și să se simtă înțelese.

Explorarea erotismului nu se oprește aici. Această evoluție dă naștere unui curent neegalat în nicio altă cultură în ceea ce privește popularitatea și accesibilitatea: shounen ai (少年愛, cunoscut și sub numele de Boy Love).

Analizele feministe devin populare și permit dezvoltarea unor teorii ca cele care văd în băieții Shounen Ai alter ego-uri feminine convertite în băieți eterni, păziți de percepția masculină, acest ”gaze” se inversează, conferindu-le independență.

*Nu trebuie însă confundat cu genul Yaoi, de obicei disponibil majoritar online, cu creatori independeți, amatori sau profesioniști, ai cărui protagoniști sunt deseori bazați pe personaje preexistente din alte manga/anime/cărți, accentul căzând îndeosebi pe actul sexual

Un alt trend valoros genului îl reprezintă motivul eroinei aventuroase, comparabilă cu echivalentul ei din manga shounen, care este nevoită să se deghizeze în bărbat pentru a acționa independent: dansou (男装, ”deghizare în bărbat”).

Din acest punct de vedere, Sailor Moon de Naoko Takeuchi indică punctul culminant pentru eliberarea protagonistei: eroinele luptă fără a fi nevoite să se deghizeze, nerenunțând nicio clipă la feminitate, ea devenind un atuu și o superputere în sine.

În acest punct, exista deja o imagine colectivă a modului în care arată o manga shoujo: ochii mari și expresivi, detalii atente legate de natură (de exemplu, petale de flori pentru a exprima sentimentul de plenitudine), panouri simplificate care pun accentul pe atmosferă mai mult decât pe perspectivă (ceea ce e o schimbare legată de scăderea nivelului de literalitate în rândul tinerilor odată cu dezvoltarea și accesul nelimitat la tehnologie într-o Japonie consumeristă).

Shoujo în Mediul Online: Cum Arată Tânăra Modernă?

De multe ori, în mediul online, denumirea presupune tendințele neadecvate ale fanelor de a sexualiza membrii comunității LGBTQ+, sau a consuma media care propune relații cu minori etc.

Cu toate acestea, aprecierea lor pentru manga Yaoi nu poate fi rezumată doar la aspectul sexual, ea trebuie văzută și ca o încercare de a experimenta sexualitatea prin intermediul unui corp emancipat, care oferă iluzia controlului.

Am Depășit Nevoia pentru Categorii Gendered?

Pentru mangaka (漫画家, artistul manga) categoriile devin o limită în ceea ce poate exprima și cum o poate reprezenta (pe baza stereotipurilor ca ”băieților le place mai mult acțiunea” sau ”o imagistică feminină trebuie să fie kawaii și juvenilă”).

Pentru cititori, în special cei mai tineri, reprezintă o problemă care îi împiedică să descopere alte perspective (cititori care ar putea evita alegerea unei manga de gen opus din teama de a fi stigmatizați social).

Istoric, faptul ca shoujo a fost publicat în reviste separate de shounen i-a permis să nu trebuiască să concureze pentru atenția cititorilor și să coexiste fără a se lăsa influențată de criteriile manga dictate de audiențele masculine. Datorită acestui fapt a putut evolua organic și continua seriile îndrăgite de cititoarele de toate vârstele.

În ziua de astăzi crezi că cititoarele mai beneficiază în vreun fel de pe urma celor două categorii sau demarcațiile dintre manga oricum nu mai sunt vizibile?

Spune-ne ce crezi în comentarii și nu uita să lași sugestii despre ce alte subiecte crezi că merită discutate aici, între japonezii urbani.

また今度ね