Autor: Anastasia Marc
Timp citire: 3 minute
Tema: Cultură
Mulți dintre noi suntem familiari cu termenul japonez „seppuku”, ritualul de sinucidere care își are rădăcinile în Japonia feudală. Practicat mai ales de către samurai, acest act presupune spintecarea abdomenului folosind o sabie sau un pumnal.
Seppuku, considerat o ceremonie sacră, era văzut ca fiind un simbol al demnității și al onoarei. Dar oare cât de precis reflectă această viziune romantizată realitatea cruntă a actului ancestral?
Etimologia termenului
Pentru a înțelege mai bine acest concept, să începem prin analizarea termenului în sine. Cuvântul „seppuku” (切腹) este format prin alăturarea a două ideograme kanji: 切 („a tăia „) și 腹 („stomac”). Alternativ, pentru acest ritual mai este folosit și termenul „harakiri” (腹切り). Harakiri este format din aceleași ideograme, scrise în ordine diferită și urmate de un caracter okurigana.
Diferența constă în faptul că „harakiri” folosește citirea japoneză a ideogramelor și este utilizat cu precădere în vorbirea orală; prin urmare, „seppuku” este adesea folosit în scriere, utilizând citirea chinezească a ideogramelor, fiind considerat mai formal.
Formele diferite ale seppuku-lui
Seppuku-ul a evoluat în timpul războaielor, fiind o metodă de sinucidere folosită frecvent: soldații înfrânți în luptă preferau să își pună singuri capăt zilelor, considerând această soarta mai ușor de acceptat decât rușinea și chinul pe care le-ar fi îndurat, căzuți în mâinile dușmanului.
În alte cazuri, samuraii săvârșeau seppuku pentru a-și demonstra loialitatea față de stăpân, fiind dispuși să îl urmeze devotați până și spre moarte. Acest gest era aclamat ca fiind o dovadă de curaj și o modalitate de a se purifica, sporindu-le valoarea morală.
Deși seppuku-ul săvârșit în mod voluntar este mult mai cunoscut publicului general, cea mai comun întâlnită formă de seppuku era cea impusă. Seppuku-ul involuntar se referă la metoda de pedeapsă capitală aplicată samurailor, pentru a-i feri de rușinea și necinstea de a fi executați de către un călău de rând. Condamnaților li se acorda un timp prestabilit pentru a comite seppuku, înainte de apusul soarelui într-o anumită zi. Această practică a fost introdusă în mod legal în secolul al XV-lea, fiind mai târziu abolită în anul 1873.
Pașii ritualului
Ritualul complet al actului seppuku este unul amplu și detaliat, ajungând la formă sa finală doar în secolul al XVII-lea. De obicei, se desfășura în fața unui public format din spectatori. Înaintea evenimentului, samuraiul era îmbăiat în apă rece, pentru a preveni sângerarea excesivă. Urma să fie îmbrăcat într-un kimono alb, numit shiro-shōzoku (白装束) și să îi fie servite mâncărurile sale preferate, ca o ultimă masă. În unele cazuri, samuraiul scria o poezie care avea ca tematică moartea, pentru a o citi în față mulțimii, după care servea un pahar de sake ceremonial.
O persoană, de obicei un săbier priceput care era prieten cu samuraiul, avea să preia rolul de kaishakunin în acest ritual. Samuraiul își desfăcea kimono-ul, își lua tantō-ul și și-l înfigea în abdomen, realizând o rana orizontală, de la stânga la dreapta. Kaishakunin-ul ar fi efectuat apoi o lovitură fatală de sabie , prin care războinicul era parțial decapitat, pentru a-i încheia suferință.
Odată cu trecerea timpului, ritualul a suferit modificări. De exemplu, în momentul în care samuraiul se întindea după arma sa, kaishakunin-ul l-ar fi decapitat fără să mai aștepte actul de autovătămare. În unele cazuri, când samuraiul era prea în vârstă sau prea periculos pentru a-i fi încredințată o armă, aceasta ar fi fost înlocuită cu un obiect simbolic, precum un evantai.
Moartea nobilă era văzută ca un act de onoare sau noblețe, atunci când era realizată în moduri tradiționale, precum seppuku. Deși astfel de practici sunt rare în prezent, trebuie remarcat faptul că în 2014, sinuciderea a fost cauza principală de deces în rândul bărbaților japonezi cu vârste între 20 și 44 de ani. Așadar , putem observa că există o relație complicată între tradiție și modernitate în cultura japoneză.
Tu ce părere ai ? Ar trebui admirată practica seppuku-lui, sau privită din punct de vedere critic? Spune-ne în comentarii.
Japonezii Urbani 